Dupa Craciun

Poze

so this is Christmas...

Vise in vagonul de lemn

O prietena a aflat despre aceasta familie, care locuieste de 17 ani intr-un vagon vechi, de lemn. Este vorba despre o femeie cu 5 copii: o fata de 19 ani, una de 16 ani, un baiat de 12 ani, o fetita de 5 ani si un baietel de 1,5 ani. In apropiere exista un centru de colectat fier vechi, iar femeia munceste zilnic cu fierul vechi, singurul venit al familiei, pe langa alocatia copiilor. Fata cea mare, cea de 19 ani, este cel mai mare ajutor al mamei, este eleva la liceu, este bursiera, iar anul acesta urmeaza sa-si dea bacalaureatul. Isi doreste sa urmeze cursurile unei facultati de limbi straine, insa nu are suport financiar. Prietena mea, impreuna cu sotul ei, le-au facut acum cateva saptamani o prima vizita, pentru a putea vedea situatia lor si pentru a afla cu ce ii pot ajuta. Au vazut ca problema lor principala este acoperisul, apa infiltrandu-se prin acoperisul incropit de ei. (S-a gasit o solutie temporara si acoperisul va fi reparat cat de curand pentru a putea trece peste iarna). Deasemenea, grija lor permanenta este aceea de a face rost de lemne pentru foc. (Cand i-au vizitat, tocmai puneau pe foc niste bocanci vechi). Alte necesitati: un aragaz electric (nu au gaz, au doar curent si apa), o masina de spalat, un frigider.

Nuci

Cei doi raciti

Un băiat şi un căţeluş

La tarm

Ridicati cortina!

Turma

Expozitie fotografica

In bucatarie

Cand cerne soare

Turma

Frumusete si rugina

Domnul George, cu un tablou pictat chiar de el!

Un moment in targ

Primi pasi in toamna

Din cartea mea

Dambovicioara

In pronaos

Poate azi va veni

Cetatea Prejmer

O clipă

Din nou, la fân

Domnul George

Ieri am avut marea plăcere de a-l întâlni pe acest minunat om în Poiana Mărului. 

De Hram la Nicula

Despre pelerinajul de la Mănăstirea Nicula, cu ocazia Adormirii Maicii Domnului, auzisem de multă vreme, dar nişte fotografii ale d-lui Ioan Moldovan, ne-au îndemnat să mergem. Nu era prima  mea vizită la Nicula. Mai fusesem acolo în studenţie cu nişte prieteni. Pe atunci ştiu că am fost  impresionat de liniştea locului şi de atmosfera intimă de la vecernie. Îmi aduceam acum aminte de drumul prin sat, de ultima pantă până la Mănăstire. Acum pe aici erau înşirate tarabe cu obiecte religioase, dar prea multe şi cu chinezării. De la unele tarabe, la care se vindeau CD-uri, erau date prea tare melodii religioase...

Dar, considerând că lucrurile minunate, vin la pachet cu altele ca acestea, nu am băgat tare în seama tot acest bâlci. Poate că a fost micul efort de la urcat, poate că a fost bucuria de a fi ajuns acolo, poate că a fost frumuseţea simplă a bisericii sau marea colorată a zecilor de mii de oameni prezenţi, sau toate acestea la un loc. Un lucru este sigur: ne simţeam… copleşiţi. 

Am găsit, cu greu, în poieniţa din dreapta bisericii, un loc mic unde urma să ne întindem cortul, am lăsat totul acolo şi am plecat spre biserică. Vecini de-ai noştri din poieniţă fie îşi povesteau întâmplări din anul care trecuse de la ultima lor întâlnire, fie cântau sau se rugau, fie, pur şi simplu stăteau şi gustau din bucuria de a fi cu toţii împreună.

În jurul bisericuţei de lemn erau foarte mulţi oameni care o înconjurau în genunchi şi în coate. Îşi exprimau şi în acest mod dragostea lor faţă de Maica Domnului. Poate că nu există un mod mai profund de a simţi această Sărbătoare. Acţiunile care duc la cele mai frumoase trăiri, nu au nevoie de nicio explicaţie.

A fost şi multă presă acolo.

De la unii am aflat ulterior ca am fost 60.000 de pelerini, de la alţii, peste 100.000, de la alţii 35.000. Numărul, pe cît de greu este de estimat, pe atât este de neimportant. În noaptea dintre 14 spre 15 când, cu siguranţă s-au aprins mii de lumânări, toţi am fost un tot.

Pe drum

Pregătiri de drum

Prin bucăţica mea de Rai

Petruţa. Şi motanul.

De la răsărit, la apus...

După lapte

Linii cu fân

Ceva şi pentru mine?

Cutia mea cu amintiri

Ion

Un cioban din Moeciu cu multe poveşti de istorist.

Rufe

În localitatea Corbi din Argeş, Mama Uţa strângînd rufe.

La Corbii de Piatră

Mănăstirea Corbii de Piatră din Argeş. Un loc extraordinar, pe care recomand din inimă să-l vizitaţi!