Doamne, unde mai este atita saracie? Ma uit la ochii personajelor tale, la mainile lor, la imbracaminte, la interiorul colibelor cu pamint pe jos si ma intreb, cum mai e posibil sa fie atita saracie? Nu stiu cum si unde gasesti sufletele astea uitate de lume, care-ti storc sufletul, dar sper ca le lasi ceva bani, macar pentru faptul ca au stat sa fie...folositori(siti)...
Vlad, faci un lucru foarte bun, ii cauti si reusesti sa ne "povestesti" despre ei cum poti tu mai bine. Altfel, probabil nici nu am stii ca exista. Iar felul in care ni-i infatisezi, pastreaza multa decenta. Lucrul mult diferit fata de cum ar face-o probabil orice reporter de stiri, samd... Ai toata aprecierea mea.
eu totusi cred ca nu de bani au nevoie oamenii pe care ni-i "aduce" Vlad aci. Ei mai mult au nevoie de o vorba cu oaricine...le e urata singuratatea, dar sa lupta cu ea, caci ei sunt eroii zilelor noastre, cei ce-au indarjit sa ramana la casa si pamantul lor pana in ultima lor zi. Din "porumbarele" noastre uitam ca e o alta Romanie in afara oraselor si a drumurilor principale...in zeci si sute de sate sunt asemenea batrani, iar chipurile lui Vlad vin s-aprinda "luminita-n lampa"...caci i-am uitat acolo, iar ei au portile deschise! Multam tarane! ...ca numa domn nu poci si-ti spun.
Acesti oameni au mai mereu portile deschise! Si uneori unii se mai bucura si de ceva banuti, dar toti se bucura de o vizita, de o vorba. Isi deschid sufletul foarte usor si iti povestesc toata viata lor! Iar de te mai intorci si cu o poza, te vor tine minte, de prieten, toata viata!
Acest batranel traieste intr-un sat in Maramures. Este foarte mandru de casuta lui pe care a pastrat-o cat a putut de nemodificata. Aceasta are o singura incapere si el sustine ca ar fi fost construita pe vremea Mariei Terezia a Austriei! Este foarte mic de inaltime si nu a fst niciodata casatorit, dar zice ca i-a fost foarte usor ca L-a avut mereu pe Dumnezeu aproape. A fost clopotar la biserica din sat si stie multe povesti.
merci de trecere!
PS: si da, zi-mi taran, desi din cand in cand mai am scapari... :o)
Comentariul meu (anonim, 21 oct) a fost facut impulsiv, emotiv. Amindoi aveti un suflet deosebit care vede frumosul in lucruri care pentru altii ar parea ordinare. Vlad ne dezvaluie spiritul omenesc in modul cel mai sensibil si uman, iar Dan iubeste pamintul si natura incit aproape ca-l vezi transpirind clorofila! Va admir arta si e un privilegiu sa pot sa va urmaresc!
minunate portretele astea Vlad. Numai bine.
RăspundețiȘtergereDoamne, unde mai este atita saracie? Ma uit la ochii personajelor tale, la mainile lor, la imbracaminte, la interiorul colibelor cu pamint pe jos si ma intreb, cum mai e posibil sa fie atita saracie? Nu stiu cum si unde gasesti sufletele astea uitate de lume, care-ti storc sufletul, dar sper ca le lasi ceva bani, macar pentru faptul ca au stat sa fie...folositori(siti)...
RăspundețiȘtergereMircea, iti multumesc foarte mult!
RăspundețiȘtergereAnonim, oameni asa gasesti peste tot, din pacate. Eu incerc sa fac pentru ei cat pot...
Merci de trecere!
Vlad, faci un lucru foarte bun, ii cauti si reusesti sa ne "povestesti" despre ei cum poti tu mai bine. Altfel, probabil nici nu am stii ca exista. Iar felul in care ni-i infatisezi, pastreaza multa decenta. Lucrul mult diferit fata de cum ar face-o probabil orice reporter de stiri, samd...
RăspundețiȘtergereAi toata aprecierea mea.
ma bucur, Serban. Merci mult!
RăspundețiȘtergere:o)
eu totusi cred ca nu de bani au nevoie oamenii pe care ni-i "aduce" Vlad aci. Ei mai mult au nevoie de o vorba cu oaricine...le e urata singuratatea, dar sa lupta cu ea, caci ei sunt eroii zilelor noastre, cei ce-au indarjit sa ramana la casa si pamantul lor pana in ultima lor zi. Din "porumbarele" noastre uitam ca e o alta Romanie in afara oraselor si a drumurilor principale...in zeci si sute de sate sunt asemenea batrani, iar chipurile lui Vlad vin s-aprinda "luminita-n lampa"...caci i-am uitat acolo, iar ei au portile deschise!
RăspundețiȘtergereMultam tarane! ...ca numa domn nu poci si-ti spun.
Intr-adevar, Dan!
RăspundețiȘtergereAcesti oameni au mai mereu portile deschise! Si uneori unii se mai bucura si de ceva banuti, dar toti se bucura de o vizita, de o vorba. Isi deschid sufletul foarte usor si iti povestesc toata viata lor! Iar de te mai intorci si cu o poza, te vor tine minte, de prieten, toata viata!
Acest batranel traieste intr-un sat in Maramures. Este foarte mandru de casuta lui pe care a pastrat-o cat a putut de nemodificata. Aceasta are o singura incapere si el sustine ca ar fi fost construita pe vremea Mariei Terezia a Austriei! Este foarte mic de inaltime si nu a fst niciodata casatorit, dar zice ca i-a fost foarte usor ca L-a avut mereu pe Dumnezeu aproape.
A fost clopotar la biserica din sat si stie multe povesti.
merci de trecere!
PS: si da, zi-mi taran, desi din cand in cand mai am scapari...
:o)
Vlad si Dan,
RăspundețiȘtergereComentariul meu (anonim, 21 oct) a fost facut impulsiv, emotiv. Amindoi aveti un suflet deosebit care vede frumosul in lucruri care pentru altii ar parea ordinare. Vlad ne dezvaluie spiritul omenesc in modul cel mai sensibil si uman, iar Dan iubeste pamintul si natura incit aproape ca-l vezi transpirind clorofila! Va admir arta si e un privilegiu sa pot sa va urmaresc!
Excelente lumini, fain redat feelingul.
RăspundețiȘtergereSpor
Merci mult, Mr.!
RăspundețiȘtergere:o)