Vlad, Cu respect ptr talentul tau, o sa imi permit sa-ti spun ca pozele astea n-au ce cauta linga celelalte ale tale! Cu toate ca fac parte din viata rurala de zi cu zi in Romania, o sa fie socante pentru cei care nu au fost martori vizuali la masacre din astea...Am mare afectiune fata de toate animalele si sint socata si cam dezamagita sa vad pozele astea; o sa-mi ia citva timp sa-mi revin...sa revin la pagina si pozele tale. Ok, acum vad partea yin a lui Vlad (prefer yang de pina acum)! AB
si eu am acelasi respect fata de toate fiintele Pamantului, dar am crescut intr-o familie de tarani care trecea un an intreg cu carnea dintr-un singur porc, caci respectau cu sfintenie toate posturile...eu cred ca totul sta in cumpatare, iar cat priveste sacrificiul...am putea discuta la nesfarsit... Cu drag, Dan Suciu
Nici eu nu doresc sa discut de sacrificiu, Dan are dreptate, am putea discuta la nesfarsit...
Dar eu, facand fotografie la sat, nu vreau sa ma prefac ca acest obicei impamantenit (care inca se mai face conform traditiei) nu exista. Isi are rostul lui (vezi Creanga ce frumos il descrie)...
Inca odata, multumesc de trecere si daca nu ne mai auzim pana in Sarbatori, va doresc sa aveti unele fericite! :o)
Dragii mei, nu sint vegetariana! Si eu am mincat soric, iar Creanga vorbeste frumos, asa, ca o mangaiere la suflet. Stim cu totii ca indeletnicirile astea sint aici sa ramana, ca o manna. Ma refeream la pozele facute care sint foarte grafice (aici e vina lui Vlad care stie sa prinda momentul vivid!). Cu toate ca sint la celalalt colt al lumii, parca-l aud pe Ghita plingind... Sa ma scuzati ca intru prea direct in paginile voastre...n-o mai fac! Va doresc sarbatori fericite si sanatoase linga cei dragi si linga pasiunile voastre! AB
Trista ultima zi a lui Ghita.Si eu am fotografiat taierea porcului zilele astea, nu mi se pare nimic crud si nu are rost sa ne ascundem pentru ca asta e traditia, facand parte din viata satului.Cadrele mele vor fi putin mai "crude",am sa le postez in curand pe blog. Numai bine.
O taiere de porc intr-un sat pe langa Brasov. Am zis totusi sa nu postez si prima parte a evenimentului...
Vlad,
RăspundețiȘtergereCu respect ptr talentul tau, o sa imi permit sa-ti spun ca pozele astea n-au ce cauta linga celelalte ale tale! Cu toate ca fac parte din viata rurala de zi cu zi in Romania, o sa fie socante pentru cei care nu au fost martori vizuali la masacre din astea...Am mare afectiune fata de toate animalele si sint socata si cam dezamagita sa vad pozele astea; o sa-mi ia citva timp sa-mi revin...sa revin la pagina si pozele tale.
Ok, acum vad partea yin a lui Vlad (prefer yang de pina acum)!
AB
si eu am acelasi respect fata de toate fiintele Pamantului, dar am crescut intr-o familie de tarani care trecea un an intreg cu carnea dintr-un singur porc, caci respectau cu sfintenie toate posturile...eu cred ca totul sta in cumpatare, iar cat priveste sacrificiul...am putea discuta la nesfarsit...
RăspundețiȘtergereCu drag,
Dan Suciu
Va multumesc de trecere!
RăspundețiȘtergereNici eu nu doresc sa discut de sacrificiu, Dan are dreptate, am putea discuta la nesfarsit...
Dar eu, facand fotografie la sat, nu vreau sa ma prefac ca acest obicei impamantenit (care inca se mai face conform traditiei) nu exista. Isi are rostul lui (vezi Creanga ce frumos il descrie)...
Inca odata, multumesc de trecere si daca nu ne mai auzim pana in Sarbatori, va doresc sa aveti unele fericite! :o)
Dragii mei, nu sint vegetariana! Si eu am mincat soric, iar Creanga vorbeste frumos, asa, ca o mangaiere la suflet. Stim cu totii ca indeletnicirile astea sint aici sa ramana, ca o manna. Ma refeream la pozele facute care sint foarte grafice (aici e vina lui Vlad care stie sa prinda momentul vivid!). Cu toate ca sint la celalalt colt al lumii, parca-l aud pe Ghita plingind...
RăspundețiȘtergereSa ma scuzati ca intru prea direct in paginile voastre...n-o mai fac!
Va doresc sarbatori fericite si sanatoase linga cei dragi si linga pasiunile voastre!
AB
Trista ultima zi a lui Ghita.Si eu am fotografiat taierea porcului zilele astea, nu mi se pare nimic crud si nu are rost sa ne ascundem pentru ca asta e traditia, facand parte din viata satului.Cadrele mele vor fi putin mai "crude",am sa le postez in curand pe blog.
RăspundețiȘtergereNumai bine.
Anonim, nu consider ca intri prea direct, chiar din contra si ma bucur ca o faci! :o)
RăspundețiȘtergeremerci de trecere, Radu! imi place mult capitolul XIII de pe blogul tau! Astept si seria de Ignat.
:o)