luni, 26 septembrie 2011

O mamă singură


15 comentarii:

  1. O fotografie care nu prea are nevoie de comentarii. Macar copilasii par fericiti...

    RăspundețiȘtergere
  2. O viata chinuita, un viitor nesigur.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aţi observat că ochii copiilor nu pot să vadă răul... Slavă Domnului!

    Aş vrea să spun poveştile tuturor oamenilor pe care îi întâlnesc...

    Vă mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. colosală imagine... impresionantă, înfiorătoare... demnă de National Geographic
    sunt copleşit...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vă mulţumesc mult pentru vizită şi cuvinte!
    O săptămână frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  6. am revenit de mai multe ori...
    revin... e o imagine copleşitoare...

    RăspundețiȘtergere
  7. Merci mult, Victor!
    Mă bucur că poza reuşeşte să impresioneze. Povestea acestei familii este... mişcătoare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca a fost prima data cand au stat si ei, copiii, pentru a face o fotografie.
    Poza tine de lumea reala a unei familii de amarati, dar mi se pare rautacios sa intram in intimitatea acestor oameni chinuiti , sa ne...holbam (scuze de exprimare, dar simt ca asa se intampla)din spatele unui ecran ,din casele noastre incalzite si cu burtile pline , la un moment din viata grea a celor din fotografie.Ii ajuta asta cu ceva pe oamenii din fotografie?

    RăspundețiȘtergere
  9. Servus Mihaela şi scuză-mi te rog, răspunsul întârziat, acum am văzut comentariul tău.
    Ai dreptate, poza în sine nu îi ajută cu nimic pe aceşti oameni (decât poate le-a oferit o bucurie când le-am dat-o). Dar pe mine mă ajută. Mult. Şi poate şi pe alţii... Sper eu... :o)

    RăspundețiȘtergere
  10. Impresionant! Ne-au dat lacrimile mie si copilului meu cu burtica plina

    RăspundețiȘtergere
  11. Unde se afla aceasta familie?

    RăspundețiȘtergere
  12. Într-un sat, lângă Braşov.

    RăspundețiȘtergere